În Munții Baiului la narcisele din Valea Rea

Fig. 7 - Poienile cu narcise sunt de fapt pe versantul drept al Văii Rele

Valea Rea – Poiana cu narcise

 

Poieni cu narcise se găsesc în mai multe locuri din țara noastră, unele areale de acest tip fiind considerate rezervații naturale. Cele mai cunoscute sunt rezervațiile de la Poiana Vadului (jud. Brașov) și de la Tecșești (jud. Alba). La acestea se adaugă poienile cu narcise de la Vlăhița (în Munții Harghitei), din Munții Rodnei (zona Corongiș) și din Munții Baiului (jud. Prahova). Cum orașul Galați este destul de departe de majoritatea acestor zone, am ales poienile din Munții Baiului, situate mai aproape, la doar două-trei ore de mers pe jos din Sinaia.

Munții Baiului reprezintă o diviziune a Carpaților de Curbură, situată în extremitatea vestică a acestei grupe montane, chiar lângă Valea Prahovei. Toți românii știu de valea acestui râu din mai multe motive: salba de stațiuni montane Sinaia, Bușteni, Azuga, Predeal situate pe Valea Prahovei, apoi extrem de aglomerata șosea de la București către Brașov urmărește firul acestei văi, ca și calea ferată de la Ploiești la Brașov. În plus cine ajunge în stațiunile enumerate mai sus știe că acolo sunt Munții Bucegi și urcă la Sfinx și Babe, stânci legendare cu forme interesante situate pe platoul Bucegilor. Dar foarte puțină lume știe că aceste stațiuni sunt situate pe ambele maluri ale râului Prahova și că ele se află și la poalele Munților Baiului. De pe culmea Bucegilor, când te uiți în vale, vezi jos salba de stațiuni de pe Valea Prahovei, dincolo de care se înalță Munții Baiului.

Evident că Munții Baiului plătesc tribut greu vecinătății cu Munții Bucegi, căci marea majoritate a turiștilor este atrasă ca un magnet de abruptul prahovean al Bucegilor, de cabanele și potecile de drumeție de aici, de peisajele diverse ale Munților Bucegi. Așa că Munții Baiului sunt, în general, localizați în afara clasicelor trasee de drumeție din Munții Carpați. Nici cei care practică schiatul nu cred că conștientizează faptul că pârtiile din Predeal (Clăbucet și Cocoșul) și din Azuga (Sorica și Cazacu) sunt de fapt localizate pe versanții Munților Baiului. Așa că în afară de instalațiile de transport pe cablu care deservesc aceste pârtii de schi (telescaun la Predeal și telegondolă la Azuga), acești munți sunt mai greu accesibili decât vecinii lor celebri, Bucegii. Nu au cabane (doar un singur refugiu – Florei – și numeroase stâne, unde drumețul obosit poate primi la nevoie adăpost), au doar câteva trasee de drumeție marcate (cel mai important fiind cel de pe culmea principală, folosit și pentru cicloturism) și sunt puțini turiști care îi străbat. Plus că și altitudinile aici sunt mai mici (1926 m în Vf. Neamțu este maximul altimetric) și nici nu au diversitatea peisagistică a Munților Bucegi.

Aceasta se datorează alcătuirii lor geologice, ce constă într-o alternanță de gresii calcaroase și șisturi argiloase și marnoase (roci mai moi și ușor friabile), care nu generează abrupturi stâncoase și altitudini ridicate, ci culmi netede cu aspect de vaste platouri acoperite cu pășuni intens folosite pentru pășunat. În schimb versanții, bine împăduriți, au pantă mare și de aceea urcușul în zona culmilor înalte este dificil. În plus, aceste roci moi și impermeabile, panta mare și defrișările favorizează producerea unor intense procese de versant, între care alunecările de teren (a se urmări în presă recentele alunecări de teren de mari proporții produse la Azuga la începutul lunii aprilie a acestui an, care au blocat cursul pârâului Azuga și distrugerea mai multor locuințe și a unei șosele din oraș) și eroziunea torențială exercitată de precipitații, așa cum se va vedea în fotografiile făcute pe traseul parcurs. Prin urmare, puținele trasee marcate de acces dinspre Valea Prahovei către zona înaltă urmăresc culmile secundare (Culmea Zamora, care ajunge în Bușteni și Culmea Piscul Câinelui, care ajunge în Sinaia, mai jos de gară). În rest, în lungul micilor afluenți ai Prahovei sunt drumuri forestiere care facilitează accesul până la circa 1400 m altitudine, așa cum este și drumul forestier de pe Valea Rea, folosit de noi la urcuș în această drumeție. Atenție! Traseul parcurs de noi nu este marcat, așa că nu este recomandat celor fără experiență și care nu posedă o hartă detaliată a Munților Baiului (tipărită sau descărcată de pe aplicațiile montane existente pe internet).

Belvedere

Belvedere din Munții Baiului

 

Drumul forestier de pe Valea Rea pornește din dreptul gării Sinaia. După ce se traversează prin pasajul subteran liniile de cale ferată, se cotește la dreapta și se merge puțin (cam 100 de metri) paralel cu calea ferată pe lângă câteva case și apoi se traversează pe un pod râul Prahova. De aici la stânga începe drumul forestier pe care l-am urmat, fără să ne abatem, cale de vreo 6 km. Inițial se merge în amonte vreo 300 m paralel cu Valea Prahovei până la confluența cu Valea Rea. De ce valea poartă acest nume? Veți găsi singuri răspunsul pe măsură ce veți citi articolul, iar noi vom câștiga treptat altitudine.

sdr

Confluența Văii Rele cu Prahova

 

Urcușul pe drumul forestier este lin, prin umbra și liniștea pădurea de foioase (dominant fiind fagul). Este un drum bine întreținut, pietruit, accesibil și autoturismelor cu o gardă la sol ceva mai înaltă, dovadă că acolo unde se termină drumul forestier am întâlnit parcate câteva mașini. Dar nu recomand acest mod de acces la munte în principal din patru motive: riscați să distrugeți mașina sau să ramâneți blocați de lucrările efectuate la exploatarea lemnului, apoi se poluează mediul și… doar am venit la munte să facem mișcare!, așa că organismul trebuie să fie puțin antrenat înainte de a ajunge la porțiunile mai dificle ale traseului. Din păcate, la tot pasul în lungul drumului forestier am întâlnit grămezi imense de bușteni și numeroase utilaje folosite la exploatarea lemnului, ca și barăci ale muncitorilor forestieri. Drumul merge tot timpul pe malul stâng al Văii Rele, care se menține de cele mai multe ori mai sus decât firul apei. În lungul râului au fost amenajate transversal mai multe mici baraje pentru a atenua forța de eroziune a râului. La ape mari, primăvara la topirea zăpezilor și în timpul ploilor torențiale, debitul râului crește foarte mult și erodează puternic, riscând să distrugă drumul.

sdr

Drum forestier pe valea Rea

 

Fig. 3 - Pădure de fag pe Valea Rea

Pădure de fag pe Valea Rea

 

După vreo 6 km drumul forestier se termină și începe, acolo unde se traversează râul, o potecă lată pe care s-a așternut pietrișul cărat de râu. Panta se accentuează puțin, dar urcușul este plăcut în continuare, tot prin pădurea de foioase, în care încep să apară și exemplare de conifere, semn că am ajuns la peste 1200 m altitudine.

Fig. 4 - Porțiunea de traseu pe poteca pietroasă pe Valea Rea

Potecă pietroasă

 

Treptat panta se accentuează și masa de sfărâmături de rocă devine tot mai mare, ocupând tot spațiul dintre versanții Văii Rele, cam acolo unde se iese din pădure și se ajunge aproape de obârșie.

Fig. 5 - Valea Rea în zona de obârșie. Tot spațiul este ocupat de materiaale provenite din eroziunea torențială

Valea Rea – obârșia

 

Masa de pietriș de diferite dimensiuni este impresionantă și abia acum îți poți da seama cu adevărat cât de puternică este eroziunea produsă de acest râu. Se văd versanții înclinați ai văii lipsiți de vegetație forestieră afectați de mai multe ravene, care se constituie în bazinul de recepție al bazinului torențial al Văii Rele. În acest spațiu nu există potecă, fiecare urcă pe unde poate, căci desele viituri produc deseori modificarea cursului firului de apă.

dav

Valea Rea – obârșia

 

Parcurgând această porțiune de traseu bolovănos, se ajunge la versanții înierbați și puternic înclinați (pantă cam de 450) de la obârșia Văii Rele, la circa 1400 m altitudine. Acum că am rezolvat misterul numelui dat acestei văi, mai avem de lămurit cum e cu poienile cu narcise de pe Valea Rea.

Dacă te aștepți la o poiană netedă înconjurată de arbori te înșeli amarnic. Poiana cu narcise de aici de fapt nu este o poiană!… ci este în realitate versantul drept al văii (pe stânga în sensul de urcuș). Trebuie să urci acest versant, fiecare pe unde poate și cu mare grijă, căci panta este foarte înclinată, pentru a te pierde printre miile de narcise care înfloresc la sfârșitul lunii mai prin aceste locuri.

dav

Poiana de narcise

 

Panta mare, peisajele deosebite, parfumul narciselor și grija să ne le strivești sub picioare te fac să te oprești deseori pentru a-ți liniști bătăile inimii și respirația greoaie, dar și pentru a face cât mai multe poze. Însă e greu de găsit un unghi bun de fotografiat, căci panta nu prea îți permite acest lucru. Desigur te oprești pentru că nu mai poți să urci, dar găsești scuza față de ceilalți că te-ai oprit să faci poze. E greu la deal pe așa o pantă! Dar sunt alte și alte narcise și parcă par mai dese mai sus decât în locul în care ești tu și da… parcă acolo și panta este mai mică! Dar nu, panta tot așa rămâne, însă narcisele sunt chiar mai numeroase. Merită efortul acestui urcuș. Când te uiți în jos și vezi de unde ai urcat își dai seama că nu ai altă cale de ales: pe unde ai urcat nu se poate coborî! E panta prea mare și prea periculos la vale. Așa că nu îți rămâne decât să urci în continuare! Dar până unde? Nu vezi decât culmea principală pe care trec liniștiți turiști care nu se chinuie ca tine, dar îi vezi mici de tot pentru că tu tot mai ai de urcat, iar culmea e departe. Pe la jumătatea pantei se termină și narcisele și parcă înclinarea versantului se mai reduce. E bine. Începi să răsufli ușurat că ai scăpat de ceea ce era mai greu. Dar tot urci încet cu pauze dese pentru reglarea respirației.

Fig. 9 - În urcuș către Culmea Cumpătu. Valea Rea rămâne mult mai jos

Urcușul către Culmea Cumpătu

 

Când mai avem puțin până în culme, unde chinul urcușului se va sfârși, ne oprim la adăpost pentru masa de prânz. Am uitat să va spun: avem parte de o vreme superbă – soare și cer senin, iar unde suntem noi nu bate vântul. Am preferat să ne oprim pe versant, sub culme, intuind că sus va bate puternic vântul. Prindem energie mâncând bunătățurile de prin rucsaci și avem grijă să nu lăsăm ambalaje pe munte. Pornim odihniți mai departe.

În final ajungem pe Culmea Cumpătu, cam în dreptul cotei de 1700 m. E o culme secundară vestică a Munților Baiului, cu aspect domol, așa cum sunt toate culmile în acești munți.

Fig. 10 - Culmea Cumpătu

Culmea Cumpătu

 

Deși vântul bate puternic, ne oprim iarăși muți de uimire. Sub noi se deschide Valea Prahovei cu stațiunile sale, iar dincolo de ea se ridică impunător abruptul prahovean al Munților Bucegi.

Fig. 11 - Munții Bucegi văzuți de pe Culmea Cumpătu

Munții Bucegi – vedere dinspre Culmea Cumpătu

 

După inevitabilele poze cu panorama Bucegilor pornim din nou la drum, de data aceasta în coborâre pe Culmea Cumpătu, care se prelungește până în cartierul Cumpătu din stațiunea Sinaia. Prin urmare, vom urmări matematic traseul de culme prin gol alpin, având mereu în dreapta noastră Munții Bucegi. Încercăm să reperăm elementele cunoscute din Bucegi: traseul telecabinei din Sinaia până la Cota 2000, apoi curtea castelului Peleș, Cota 1400, Poiana Stânii (Stâna Regală), Vârful Furnica, Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici (cu telecabina ce urcă din Bușteni la Babele), Crucea de pe Caraiman, releul de pe Vf. Coștila și Culmea Bucșoiu. Apoi mai identificăm și alți munți: Postăvaru, Piatra Mare, Măgura Codlei și puțin din creasta Pietrei Craiului. Adevărată lecție de geografie în natură! Cum să nu îți placă la munte când ochii tăi pot surprinde atâtea frumuseți!

Fig. 12 - Abruptul prahovean al Bucegilor văzut de pe Culmea Cumpătu

Abruptul munților Bucegi

 

Dar vântul suflă cu putere și suntem nevoiți să ne mișcăm pentru că altfel am îngheța de frig. Sus pe Culmea Cumpătu (altitudine maximă 1651 m) găsim numeroase alte flori: gențiane, iriși, bulbuci de munte, trei-frați-pătați și multe altele al căror nume nu îl cunosc.

Flori de munte!

 

În coborâre ajungem la o cruce unde ne oprim din nou pentru poze cu Bucegii  și apoi la o stână situată chiar la limita superioară a pădurii.

Fig. 17 - În ultima parte de gol alpin a Culmii Culmii Cumpătu. Alte belvederi către Bucegi

La cruce

 

De aici începe și ultima parte a traseului, o coborâre prin pădure unde, pe ultima parte, în lipsa unei poteci, suntem nevoiți să folosim o aplicație pe telefon pentru pasionații de munte (AlpinQuest) pentru a ne orienta și a găsi o cale de a ieși din hățișul pădurii. Dar nu faceți ca noi! Nu mergeți pe drumuri nemarcate și fără să fiți însoțiți de cineva care cunoaște drumul (eu fusesem pe acest traseu și anul trecut și aveam înregistrat pe telefon track-ul parcurs atunci). În final dăm de un drum forestier unde ne oprim pentru un ultim popas. Prea se văd frumos Munții Bucegi!

Fig. 18 - Stână la partea superioară a pădurii pe Culmea Cumpătu

Pe traseul de coborâre

 

Urmărind acest drum în stânga în scurt timp ajungem în Sinaia pe malul râului Prahova și lângă liniile de care ferată, pe lângă care vom merge până la gară.

Fig. 19 - Obosiți, dar mulțumiți la finalul traseului pe Culmea Cumpătu. ALte belvederi către Bucegi

Odihnă!

 

În final, după opt ore și jumătate de mers pe jos și peste 1000 m diferență de nivel urcată și coborâtă, ajungem obosiți în locul din care am plecat, dar extrem de mulțumiți de tot ceea ce am reușit să vedem: o vale sălbatică (Valea Rea), nenumărate flori (capul de afiș l-au deținut, evident, poienile cu narcise) și panorama abruptului prahovean al Munților Bucegi.

Fig. 20 - Ultima parte a traseului în lungul Văii Prahova și a căii ferate. Din nou Bucegii în fundal

Valea Prahovei și calea ferată

 

Rămâne să vă gândiți dacă merită făcut un astfel de efort pentru a câștiga vizual tot ceea ce am obținut noi în această drumeție. Pentru noi sigur a meritat. Și repet, traseul îl mai făcusem și anul trecut și, deși știam că este solicitant, am vrut să revăd ceea ce m-a fascinat în mai 2019.

Așa că, în loc de final, nu-mi rămâne decât să vă urez cărări cu soare!

Fig. 21

Munții Baiului – mai 2020

 

Autor text și poze: Prof. Smaranda Enică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s