Jurnal de călătorii

Expediție în Carpați – Bâlea Lac (2026)

Pe 22 august 2026 am avut ocazia unei experiențe plăcute la munte: revederea cu falnicii munți Făgăraș.

După o scurtă drumeție la cascada Bâlea cu o zi înainte (21 august), ne-am îndreptat către locul de campare de la Bâlea Lac (lângă vechea clădire a Salvamontului). Am instalat corturile, am socializat, ne-am odihnit, iar a doua zi la ora 8 am plecat.

De data aceasta ne-am decis să (re)explorăm scurtele trasee din jurul complexului glaciar Bâlea. Punctul de plecare a fost din apropierea refugiului Salvamont (la V de lacul Bâlea), urmând o potecă șerpuitoare către Curmătura Bâlei (Șaua Doamnei – 2176 m), pe traseu cruce roșie. De acolo, se urmează traseul dungă albastră (care vine de la cabana Bâlea) până la Șaua Paltinu (2345 m). Pe măsură ce urcăm, peisajul devine tot mai spectaculos, aria de observare tot mai mare, pentru ca la final creasta Făgărașilor să se arate în toată măreția ei.

Din Șaua Paltinu ne-am luat la revedere de la turiștii care se îndreptau către Lezpezi și Negoiu și am urmat drumul de creastă (dungă roșie) către Șaua Caprei, care se suprapune cu limita dintre județele Argeș și Sibiu. Am ales varianta de la marginea circului glaciar, care trece pe la vârful Paltinu (2399 m), Fereastra Bâlei (2286 m), vârful Iezerul Caprei (2417 m). Am putut astfel contempla complexul glaciar Bâlea, dar și Munții Făgăraș în ansamblu. Traseul este spectaculos, dar cu un nivel de dificultate relativ ridicat: nu este recomandat celor cu rău de înălțime sau care nu au o minimă experiență în drumeții. Pe traseu am avut un singur sector mai dificil, o mică strungă în apropiere de Fereastra Bâlei. De asemenea, am făcut o scurtă deviere de la traseu, pentru a admira lacul Paltinu (cu mici insule plutitoare de iarbă sau mușchi). Din Iezerul Caprei (de unde devine vizibil minunatul lac glaciar Capra) am coborât în Șaua Caprei (2315 m) și apoi ne-am odihnit la marginea lacului Capra (2230 m).

Ultima parte a drumeției noastre (de fapt scopul venirii noastre aici) a constituit-o accederea către Vânătoarea lui Buteanu, cel mai apropiat vârf de peste 2500 m de lacul Bâlea. Traseul (triunghi albastru) urcă lin pe sub vârful Văiuga (2443 m), prin șaua Văiuga (2428 m) și la final, după escaladarea unei strungi și a sectorului de pod al Peretelui Buteanului, ajungem pe vârful Vânătoarea lui Buteanu (2507 m), un adevărat cuib de vulturi căutat de alpiniști. După ce ne-am întors pe creasta principală, am mai mers 10 minute până la vârful Capra (2494 m), care oferă priveliști splendide către creasta Făgărașilor, inclusiv până la cel mai înalt vârf montan din România, Moldoveanu (2544 m).

La final, am coborât la locul de campare întorcându-ne la Șaua Capra și urmând traseul în serpentine (format din poteci cu mult grohotiș, destul de periculos pe timp ploios sau iarna) către cabana Bâlea Lac (2034 m).

Cei trei temerari: Florin Adam, Daniel Popa și Dumitru Voinea (subsemnatul).

Cascada Bâlea
La locul de campare
Vârful Paltinu
Șaua Paltinu
Vârful Vânătoarea lui Buteanu

Am făcut acest traseu în circa 6 ore. Poate fi făcut într-un timp mult mai scurt, dar noi vă recomandăm să nu vă grăbiți, să admirați peisajul, să vă bucurați de aerul și soarele de munte, de tot ceea ce ne oferă natura!

Gândiți verde, trăiți verde!

Prin Munții Vrancei – Vf. Lăcăuți

Pe 21 iunie 2026  s-a derulat un nou episod din seria drumețiilor montane prin Munții Vrancei, pe traseul Pasul Mușat – Poiana Hârtanu – Vf. Ștogu – Poarta Vântului – Vf. Lăcăuți.

Traseul, inițial marcat cu cruce roșie, are dificultate medie, desfășurându-se în cea mai mare parte prin pădure. În continuare vă voi face o scurtă prezentare a acestui traseu, din perspectiva noastră, precum și trăirile și experiența acumulate cu prilejul acestei drumeții, la care au participat 6 persoane cu vârste cuprinse între 14 și 51 de ani.

Punctul de plecare este pasul Mușat (DN2D, obeliscul de la Ojdula care marchează hotarul dintre județele Covasna și Vrancea). O dată ce intrați în pădure, veți străbate un sector destul de bun, cu potecă clară și marcaj corespunzător (cruce roșie), o pantă medie ca dificultate, care vă va duce, în aproximativ 45-60 minute, în apropiere de Vf. Mușat (1503 m). Ocolind acest vârf, după alte 45 de minute veți ajunge în Poiana Hârtanu (1380 m), unde veți fi fermecați de peisaj. Veți găsi acolo un refugiu foarte bine întreținut, în imediata apropiere a unei intersecții de trasee montane.

De aici, se urmează traseul de creastă (bandă roșie) până la Vf, Lăcăuți. Trebuie menționat totuși că acest sector este deficitar la capitolul marcaje (sunt foarte puține, unele dintre ele distruse intenționat!), ceea ce face dificilă orientarea. Noi ne-am rătăcit la un moment dat, ne-a luat cam 45 de minute să revenim pe traseul marcat. La marginea Poienii Hârtanu este o stână, dar în momentul trecerii noastre nu era locuită. După 2 km se intră iarăși în pădure, traseul fiind de fapt o succesiune de urcușuri și coborâșuri, întretăiat de drumuri forestiere. După ce se trece pe sub Vf. Ștogu (1527 m), după aproximativ 2,5 ore  se ajunge în altă poiană – intersecție cu alte trasee. Aici noi am constatat că indicațiile referitoare la timpul de parcurgere al acestui traseu pot genera confuzie. Dacă la indicatorul din Poiana Hârtanu este precizat un timp de 7,5 ore, la următorul indicator (după 2,5 ore de mers) sunt precizați doar 2 ore până la Vf. Lăcăuți (deci în total 4,5 ore).

Ultima parte a traseului durează cam 2 ore (deci ultimul indicator este cel corect) și constă într-un urcuș continuu dar mediu ca dificultate, în principal prin pădure, iar dincolo de Poarta Vântului (1695 m) prin mici și fermecătoare poieni. Aproape de final aveți ocazia de a admira Munții Vrancei, datorită numeroaselor puncte de belvedere.

Vârful Lăcăuți (1.776 m) este cel mai înalt punct din județul Covasna, situat în sectorul vestic al Munților Vrancei. Este renumit pentru panorama superbă asupra Carpaților de Curbură și pentru stația meteorologică omonimă. Drumul forestier care vine din Comandău poate facilita accesul pasionaților de munte cu bicicleta (MTB), ATV-ul sau mașini cu garda înaltă. Noi am trăit o experiență minunată, pentru că am coborât cu o mașină de teren, prin amabilitatea lui nea Gigi de la Nehoiu (îi mulțumim călduros pe această cale!).

Vă recomandăm cu căldură acest traseu minunat, situat la granița celor două regiuni istorice Moldova și Transilvania. Deși poate părea obositor, îți poate oferi numeroase satisfacții!

Gândiți verde, trăiți verde!

Prin Munții Vrancei – Cheile Tișiței

Cheile Tișiței sau Valea Tișiței este cea mai mare arie protejată din județul Vrancea, din cele șase existente în Parcul Natural Putna-Vrancea. Cu o suprafață de 2726 ha a căpătat statutul de Rezervație Naturală încă din anul 1973 sub denumirea de Tișița.

Rezervația Naturală Cheile Tișiței este considerată tradițional secțiunea de vale cu aspect de canion de la „Gura Tișiței” (confluența Tișiței cu râul Putna) până la „Tunelul Mare”. Această porțiune măsoară aproximativ 7 km are o diferență de nivel de 200 de metri și se parcurge în 5-6 ore dus-întors.

Accesul în Rezervația Naturală se realizează din drumul național 2D urmând indicatoarele amplasate vizibil. Se traversează Valea Putnei pe un viaduct urmând drumul la dreapta pentru aproximativ 1200 de metri. Punctul de acces „Gura Tișiței” se află la 580 de metri altitudine.

Pentru vizitarea „Rezervației” a fost amenajat un traseu turistic marcat cu triunghi roșu. Acesta urmează un fost drum forestier dezafectat în urma inundațiilor din anul 2005, care la rândul său a fost construit pe terasamentul unei vechi căi ferate forestiere de la începutul anilor 1900. Traseul se prezintă într-o stare bună, fiind principala atracție turistică din Munții Vrancei, vizitată de câteva zeci de mii de turiști anual.  Deși traseul continuă și după „Tunel”, cei mai mulți preferă să se oprească aici, continuarea presupune încă 10 ore de mers, o condiție fizică bună și o echipare corespunzătoare.

Două repere principale marchează acest traseu. „La Pândar” o construcție silvică cu rol de observator, aflat la jumătatea drumului și „Tunelul Mare”, punct de întoarcere și obiectiv pentru marea majoritate a turiștilor. Acest tunel a fost construit de societățile austriece și italiene în ultimii ani ai sec. XIX – începutul sec. XX fiind folosit mult timp la exploatarea lemnului și lega valea Tișiței Mici de Valea Tișiței Mari (Tișița Aurie). Așadar pe tot traseul parcurs a fost, odată, o linie ferată cu mocăniță ce scotea lemn din bazinul Văii Tișița până în Lepșa.

(Sursa informațiilor: https://visitvrancea.ro/ro/places/rezerva-ia-natural–cheile-ti-i-ei)

Luni, 20 octombrie 2025, un grup de elevi și profesori de la CN Spiru Haret Tecuci au efectuat o incursiune în acest cadru mirific, ca parte a săptămânii Școala Altfel. Vremea a fost cu noi (doar soare!), dar cel mai mult ne-a impresionat peisajul pastelat generat de Zeița Toamnă!

Traseul a fost unul plăcut și ușor, drumeția a decurs așa cum am dorit, dar a fost presărată cu mici incidente/accidente. De aceea, aș dori să fac câteva precizări/recomandări:

Așa cum este specificat oriunde și oricând, o drumeție în Carpați presupune o organizare minuțioasă, de la încălțăminte și îmbrăcăminte adecvată perioadei și zonei la tot echipamentul pe care îl presupune o astfel de activitate: sticla de apă, bățul de drumeție, fluier, saci ecologici etc. Deși am stat aproape foarte bine la aceste capitole, câțiva dintre noi au avut încălțăminte cu talpă neaderentă și au alunecat pe unele porțiuni, făcând cunoștință cu apa foarte rece a Tișiței.

Podețele peste apă păreau improvizate, instabile, nesigure. Recomandăm amenajarea unor puncte de trecere a apei  mult mai stabile, care astfel să fie accesibile tuturor doritorilor, indiferent de vârstă.

Am identificat cel puțin două porțiuni abrupte, foarte greu de străbătut pe vreme umedă. Noi am avut noroc de vreme frumoasă, dar nu ar strica dacă pe viitor ar putea fi amenajate mici sectoare cu șufe/lanțuri.

De asemenea, recomand amenajarea, în dreptul celor două puncte emblematice ale traseului (La Pândar și Tunelul Mare), a unor panouri informative despre acestea. Aceste locații au o poveste frumoasă și ar fi bine să fie la dispoziția tuturor vizitatorilor.

La Pândar (imagine preluată de pe https://blogulmeudecalator.ro/drumetie-in-cheile-tisitei-descopera-splendorile-vrancei/)
Tunelul Mare

În rest, numai de bine! Un traseu minunat, îl recomandăm cu căldură tuturor!

Pozele (cu o singură excepție) au fost realizate de membrii drumeției.

Dumitru Voinea, profesor CN Spiru Haret Tecuci

Prin Munții Vrancei – Zboina Neagră

Munții Vrancei fac parte grupa Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali, la răscrucea dintre Moldova, Transilvania și Muntenia. Împreună cu munții Brețcului și munții Buzăului se încadrează în sectorul estic al grupei. Sub raport administrativ teritorial, zona Munților Vrancei aparține județelor Vrancea (cea mai mare parte), Bacău (sectorul nordic), Buzău (marginea de sud-vest și foarte puțin din extremitatea sudică) și Covasna (latura nord-vestică). (sursa)

Culmile munților Vrancei, care formează structura majoră a reliefului, se dispun pe trei aliniamente principale, cu orientare generală nord-sud:

Culmea apuseană, cu o altitudine medie de circa 1550 m, măsoară aprox. 50 km lungime, fragmentată de înșeuări largi, pe aliniamentul NV – SE: Golul Lepșei (1390 m) – Muntele Mușat (1503 m) – Muntele Stogu – Baba-Lujeru – Muntele Arișoaia (1727 m) – Culmea Lăcăuţi (1776 m) – Muntele Goru (1785 m) – Creasta Giurgiului (1721 m) – Muntele Mușa Mare (1483 m) – Pietrele Înșirate (1476 m) – Nehîrna Mică (1318 m)

Creasta mediană, se detașează la est de creasta apuseană, cu o singură joncțiune în Șaua Poienița (1 409 m) și are o altitudine medie de circa 1450 m, 40 km lungime, fiind individualizată pe aliniamentul: Tisaru Mic (1287 m) – Dealul Crucilor (1128 m) – Muntele Condratu (1446 m) – Zburătura (1590 m) – Culmea Păișele-Pietrosu (1676 m) – Cășăria-Zboina Frumoasă (1656 m)  – Culmea Lapoșului (1450 m – 1250 m).

Bordura estică a Munților Vrancei care “cade” până la 300 m alt. spre Subcarpaţii Trotuşului, străpunsă de văile Putna și Naruja, individualizată astfel: la nord, Muntele Zboina Verde – Zboina Neagra (1 361 m), central, între P. Coza și Naruja, Tichertu (1492 m) și culmea Munțișoarele (1 395 m), iar la sud, între Naruja și culmea Lapoșul de Jos (1256 m), se evidențiază Dealul Secăturii, cu Vârful Țigănașu (1075 m).

(Informații preluate de pe https://muntii-nostri.ro/ro/povestiri/inceput-de-iarna-muntii-vrancei-varful-pietrosu)

Pe 31 august 2025, patru temerari iubitori ai drumețiilor montane am decis să purcedem pe traseul Soveja-Șezătoarea Lupilor-Zboina Neagră.

Traseul, marcat cu cruce roșie, are o lungime de aproximativ 11, 5 km (în toate căutările noastre pe net am găsit 9,5 km, dar noi am calculat peste 11km….), are dificultate medie, desfășurându-se aproape în totalitate prin pădure.

Punctul de plecare este ieșirea din Soveja, din dreptul stației locale de pompieri. Prima parte este reprezentată de un drum forestier șerpuitor, care poate fi scurtat cu câteva poteci prin pădure. Bineînțeles, peste tot te lovești de avertizarea de acum tipică pentru traseele carpatice: prezența urșilor. De aceea, este recomandat ca acest traseu să fie făcut în grup de minim 3-4 persoane, care să-și facă simțită prezența (vorbit tare, fluierat etc.).

O dată ce intrați în pădure, veți străbate un sector destul de bun, cu potecă clară și marcaj corespunzător, o pantă medie ca dificultate, care vă va duce, în aproximativ 45 minute, la Șezătoarea Lupilor, o belvedere încântătoare, pe care v-o recomandăm cu căldură.

De aici, urmează o potecă de asemenea bine marcată, care vă va conduce la un punct de intersecție cu alte trasee montane, spre Cheile Tișiței sau către Pasul Oituz. Urmând traseul către Cabana și Vârful Zboina Neagră, ne vom confrunta cu o potecă mai puțin întreținută, dar care abundă în marcaje. Vă recomandăm să urmați cu strictețe aceste marcaje (cruce roșie sau bandă albastră), pentru a nu vă rătăci. Așa cum am amintit, poteca nu este la fel de clară ca în prima parte și se intersectează în 3-4 locuri cu drumuri de exploatare. Pe alocuri, alunecările de grohotiș pot crea greutăți de străbatere, vă recomandăm multă atenție (dacă plouă, evitați acele tronsoane prin ocolire, dacă se poate). De asemenea, de-a lungul traseului veți trece prin câteva mici poieni pline cu zmeuri și muri.

După 2,5 ore de la Șezătoarea Lupilor se ajunge la Cabana Zboina Neagră, un loc încântător unde aveți și o sursă de apă potabilă (o fântână); pe traseu mai sunt câteva pârâiașe, dar această fântână este cea mai sigură sursă de apă din zonă.

De la cabană drumul spre vârful Zboina Neagră este lejer, clar, trece prin pădure și poieni largi, care abundă în fructe de pădure. Dacă faceți traseul în august-septembrie, norocul vostru (dar să nu supărați urșii!!!).

Vârful Zboina Neagră (1350 m) oferă o priveliște minunată asupra munților Vrancei și Nemirei. O oază de sălbăticie pură!

Vă recomandăm cu căldură acest traseu minunat, care vă va oferi liniștea și satisfacția necesară.

Gândiți verde, trăiți verde!

Ziua internațională a munților – ediția 2024

În fiecare an, începând cu 2003, pe 11 decembrie este celebrată Ziua internațională a muntelui, oferindu-ne astfel o oportunitate de a înțelege importanța munților pentru planeta noastră și de a promova proiecte și programe de dezvoltare durabilă a mediului montan.

Ziua Internațională a Muntelui 2024, sub titlul „Soluții montane pentru un viitor durabil – inovație, adaptare și tineret” favorizează conștientizarea importanței munților pentru viață, evidențiază oportunitățile și constrângerile în dezvoltarea munților și propune alianțe care vor aduce schimbări pozitive popoarelor și mediului de munte din întreaga lume.

Inovația este esențială pentru abordarea problemelor complexe legate de munte. Acesta cuprinde progrese tehnologice, precum și soluții creative de rezolvare a problemelor, cum ar fi agricultura inteligentă. În timp ce se confruntă cu presiunile schimbărilor climatice asupra munților, adaptarea devine imperativă pentru construirea rezilienței și reducerea vulnerabilității. Strategiile de adaptare includ soluții precum abordările bazate pe ecosistem pentru reducerea riscului de dezastre și integrarea sistemelor de cunoștințe indigene. În sfârșit, participarea activă a tinerilor este esențială pentru asigurarea durabilității pe termen lung a soluțiilor montane. Ziua Internațională a Munților 2024 promovează munca decentă și angajarea de calitate pentru tineri, formarea accesibilă și oportunitățile de antreprenoriat care contribuie la utilizarea durabilă a resurselor montane.

Și în acest an Asociația Clubul de Științe GEEA Tecuci a sărbătorit Ziua internațională a munților prin activitatea devenită tradițională Iubim munții!, ajunsă la a șasea ediție. Ca și în anii trecuți, activitatea a fost structurată în două părți:

A. Concurs de desene cu tema Munții – inovație, adaptare și tineret.

La acest concurs au participat 105 elevi (83 de gimnaziu și 22 de liceu) de la numeroase școli:

Gimnaziu.

Școala Gimnazială nr. 7 Galați

Școala Gimnazială Lascăr Catargiu Schela

Școala Gimnazială Iorgu Iordan Tecuci

Școala Gimnazială Anghel Rugină Tecuci

Școala Gimnazială Dimitrie Sturdza Tecuci

Școala Gimnazială Florea Julea Negrilești

Școala Gimnazială nr. 16 Iulia Hașdeu Galați

Școala Gimnazială Sf. Ierarh Nicolae Vlădești

Liceul tehnologic Paul Bujor Berești

Școala Gimnazială nr. 1 Munteni

Școala Gimnazială nr. 1 Drăgănești

Școala Gimnazială nr. 1 Furcenii Noi

Școala Gimnazială nr. 1 Matca

Colegiul Național Costache Negri Galați

Colegiul Național Spiru Haret Tecuci

Liceu:

Colegiul Național Costache Negri Galați

Colegiul de Agricultură și Economie Tecuci

Liceul Marin Coman Galați

Colegiul Național Spiru Haret Tecuci

Le mulțumim pentru participare, pentru originalitatea lucrărilor lor și le dorim succes în continuare. Câștigătorii au fost următorii:

Secțiunea gimnaziu

Premiul I – Dumitrașcu Sara, de la Școala Gimnazială Iorgu Iordan Tecuci, cu lucrarea Dincolo de realitate

Premiul I – Cucoș Maria Laura, de la Școala Gimnazială Dimitrie Sturdza Tecuci, cu lucrarea Peisajul dincolo de pânză

Premiul al II lea – Nicolau Andreea Lorena, de la Școala Gimnazială Lascăr Catargiu Schela, cu lucrarea Portal către zăpezile alpine

Premiul al III lea – Roman Georgeana, de la Școala Gimnazială Dimitrie Sturdza Tecuci, cu lucrarea Munții – sănătatea noastră

Mențiuni:

Pătrașcu Bianca, de la Școala Gimnazială Iorgu Iordan Tecuci, cu lucrarea Eternitatea munților

Hamangea Raisa, de la Școala Gimnazială nr. 16 Iulia Hașdeu Galați, cu lucrarea Muntele – ecosistem global

Tașcă Denisa Alexandra, de la Școala Gimnazială Iorgu Iordan Tecuci, cu lucrarea Apus în munți

Caraiman Denisa Alecsandra, de la Școala Gimnazială Lascăr Catargiu Schela, cu lucrarea Anotimp: vara

Grigore Larisa, de la Școala Gimnazială Lascăr Catargiu Schela, cu lucrarea Primăvara

Secțiunea liceu

Premiul I – Istrate Mariana, de la CN Spiru Haret Tecuci, cu lucrarea Legacy

Premiul al II lea – Vasilache Hadasa Karina, de la CN Spiru Haret Tecuci, cu lucrarea Istoria din spatele munților

Premiul al II lea – Sandu Diana Daniela, de la CN Spiru Haret Tecuci, cu lucrarea Munții – o șansă pentru tineri

Premiul al III lea – Datcu Ionela Maria, de la CN Spiru Haret Tecuci, cu lucrarea Peisaj montan

Mențiuni:

Petcu Mirela Amalia, de la CN Spiru Haret Tecuci, cu lucrarea Pădurile muntelui, renaștere prin mâini tinerel

Vlad Andreea Iulia, de la Colegiul Național Costache Negri Galați, cu lucrarea Muntele alb în tăcerea iernii

Pavel Cosmina AnaMaria, de la Colegiul Național Costache Negri Galați, cu lucrarea Poveștile din adâncul nostru

Năstase Angela Adriana, de la Liceul Marin Coman Galați, cu lucrarea Punte între suflet și natură

B. Expoziție fotografică cu tema Pe cărări de munte

Un film al acestei expoziții poate fi urmărit aici: https://youtu.be/g_yvZz-qtN8

Sărbătorește această Zi Internațională 2024 împreună cu comunitatea și prietenii tăi, pregătind un eveniment sau participând la conversația de pe rețelele sociale folosind hashtag-ul #MountainsMatter. Transmite câteva dintre mesajele cheie sau împărtășește despre rolul important al tinerilor în munți sau postează o fotografie cu muntele tău preferat.

Bibliografie

https://www.fao.org/international-mountain-day/international-mountain-day-in-the-news/en/

https://www.un.org/en/observances/mountain-day

Expediție în Carpați – 2021 – Munții Orăștiei

Pe urmele străbunilor

Sunt un dac fericit!

Anul acesta, proiectul nostru, Expediția în Carpați s-a desfășurat în Munții Orăștiei. Vizitând acești munți, admirând superbele peisaje, pășind cu emoție printre rămășițele unor vestite cetăți dacice, vorbind cu oamenii locului, am ajuns să îndrăgesc nespus acest ținut, care va rămâne pentru totdeauna, în mintea și inima mea, ținutul străbunilor noștri, cei mai drepți și mai viteji dintre traci.

Expediția, la care au participat 14 tineri adolescenți acompaniați de doi membri ai Asociație Clubul de Științe GEEA Tecuci, s-a desfășurat în perioada 3-7 august 2021, în perimetrul Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina.

Continuă lectura →

În Munții Baiului la narcisele din Valea Rea

Fig. 7 - Poienile cu narcise sunt de fapt pe versantul drept al Văii Rele

Valea Rea – Poiana cu narcise

 

Poieni cu narcise se găsesc în mai multe locuri din țara noastră, unele areale de acest tip fiind considerate rezervații naturale. Cele mai cunoscute sunt rezervațiile de la Poiana Vadului (jud. Brașov) și de la Tecșești (jud. Alba). La acestea se adaugă poienile cu narcise de la Vlăhița (în Munții Harghitei), din Munții Rodnei (zona Corongiș) și din Munții Baiului (jud. Prahova). Cum orașul Galați este destul de departe de majoritatea acestor zone, am ales poienile din Munții Baiului, situate mai aproape, la doar două-trei ore de mers pe jos din Sinaia.

Continuă lectura →

Expediție în Carpați-2018

MUNȚII FĂGĂRAȘ

39149678_1823191287761425_66768182899113984_n

Foto: Nica Alexandra

 

Anul 2018 este unul cu semnificații profunde pentru români și România. Este anul centenarului, este anul regăsirii identității noastre, este anul în care, mai mult ca oricând, ar trebui să ne cunoaștem mai bine, să ne respectăm mai mult, să apreciem cât mai mult ceea ce avem. Un element definitoriu pentru spațiul românesc îl constituie Munții Carpați, coloana vertebrală a țării noastre.

Iată de ce noi, cei de la Clubul de Științe GEEA Tecuci, am decis să celebrăm centenarul patriei noastre parcurgând cel mai înalt segment al Carpaților Românești, Munții Făgăraș, escaladarea vârfului Moldoveanu și amplasarea pe acest vârf a unui drapel național personalizat.

Continuă lectura →