Prin Munții Vrancei – Zboina Neagră – Clubul de Științe Geea

Munții Vrancei fac parte grupa Carpaților de Curbură, aparținând de lanțul muntos al Carpaților Orientali, la răscrucea dintre Moldova, Transilvania și Muntenia. Împreună cu munții Brețcului și munții Buzăului se încadrează în sectorul estic al grupei. Sub raport administrativ teritorial, zona Munților Vrancei aparține județelor Vrancea (cea mai mare parte), Bacău (sectorul nordic), Buzău (marginea de sud-vest și foarte puțin din extremitatea sudică) și Covasna (latura nord-vestică). (sursa)

Culmile munților Vrancei, care formează structura majoră a reliefului, se dispun pe trei aliniamente principale, cu orientare generală nord-sud:

Culmea apuseană, cu o altitudine medie de circa 1550 m, măsoară aprox. 50 km lungime, fragmentată de înșeuări largi, pe aliniamentul NV – SE: Golul Lepșei (1390 m) – Muntele Mușat (1503 m) – Muntele Stogu – Baba-Lujeru – Muntele Arișoaia (1727 m) – Culmea Lăcăuţi (1776 m) – Muntele Goru (1785 m) – Creasta Giurgiului (1721 m) – Muntele Mușa Mare (1483 m) – Pietrele Înșirate (1476 m) – Nehîrna Mică (1318 m)

Creasta mediană, se detașează la est de creasta apuseană, cu o singură joncțiune în Șaua Poienița (1 409 m) și are o altitudine medie de circa 1450 m, 40 km lungime, fiind individualizată pe aliniamentul: Tisaru Mic (1287 m) – Dealul Crucilor (1128 m) – Muntele Condratu (1446 m) – Zburătura (1590 m) – Culmea Păișele-Pietrosu (1676 m) – Cășăria-Zboina Frumoasă (1656 m) – Culmea Lapoșului (1450 m – 1250 m).

Bordura estică a Munților Vrancei care “cade” până la 300 m alt. spre Subcarpaţii Trotuşului, străpunsă de văile Putna și Naruja, individualizată astfel: la nord, Muntele Zboina Verde – Zboina Neagra (1 361 m), central, între P. Coza și Naruja, Tichertu (1492 m) și culmea Munțișoarele (1 395 m), iar la sud, între Naruja și culmea Lapoșul de Jos (1256 m), se evidențiază Dealul Secăturii, cu Vârful Țigănașu (1075 m).

(Informații preluate de pe https://muntii-nostri.ro/ro/povestiri/inceput-de-iarna-muntii-vrancei-varful-pietrosu)

Pe 31 august 2025, patru temerari iubitori ai drumețiilor montane am decis să purcedem pe traseul Soveja-Șezătoarea Lupilor-Zboina Neagră.

Traseul, marcat cu cruce roșie, are o lungime de aproximativ 11, 5 km (în toate căutările noastre pe net am găsit 9,5 km, dar noi am calculat peste 11km….), are dificultate medie, desfășurându-se aproape în totalitate prin pădure.

Punctul de plecare este ieșirea din Soveja, din dreptul stației locale de pompieri. Prima parte este reprezentată de un drum forestier șerpuitor, care poate fi scurtat cu câteva poteci prin pădure. Bineînțeles, peste tot te lovești de avertizarea de acum tipică pentru traseele carpatice: prezența urșilor. De aceea, este recomandat ca acest traseu să fie făcut în grup de minim 3-4 persoane, care să-și facă simțită prezența (vorbit tare, fluierat etc.).

O dată ce intrați în pădure, veți străbate un sector destul de bun, cu potecă clară și marcaj corespunzător, o pantă medie ca dificultate, care vă va duce, în aproximativ 45 minute, la Șezătoarea Lupilor, o belvedere încântătoare, pe care v-o recomandăm cu căldură.

De aici, urmează o potecă de asemenea bine marcată, care vă va conduce la un punct de intersecție cu alte trasee montane, spre Cheile Tișiței sau către Pasul Oituz. Urmând traseul către Cabana și Vârful Zboina Neagră, ne vom confrunta cu o potecă mai puțin întreținută, dar care abundă în marcaje. Vă recomandăm să urmați cu strictețe aceste marcaje (cruce roșie sau bandă albastră), pentru a nu vă rătăci. Așa cum am amintit, poteca nu este la fel de clară ca în prima parte și se intersectează în 3-4 locuri cu drumuri de exploatare. Pe alocuri, alunecările de grohotiș pot crea greutăți de străbatere, vă recomandăm multă atenție (dacă plouă, evitați acele tronsoane prin ocolire, dacă se poate). De asemenea, de-a lungul traseului veți trece prin câteva mici poieni pline cu zmeuri și muri.

După 2,5 ore de la Șezătoarea Lupilor se ajunge la Cabana Zboina Neagră, un loc încântător unde aveți și o sursă de apă potabilă (o fântână); pe traseu mai sunt câteva pârâiașe, dar această fântână este cea mai sigură sursă de apă din zonă.

De la cabană drumul spre vârful Zboina Neagră este lejer, clar, trece prin pădure și poieni largi, care abundă în fructe de pădure. Dacă faceți traseul în august-septembrie, norocul vostru (dar să nu supărați urșii!!!).